Mănăstirea Curtea de Argeș
Între anii 1866-1867 complexul mănăstiresc a suferit trei incendii. Ca urmare, în august 1867 regele Carol I vine în vizită să vadă urmările dezastrului, ocazie cu care i se prezintă și proiectul de restaurare a bisericii, făcut cu câțiva ani mai devreme. Reconstrucția bisericii este condusă de arhitectul francez André Lecomte du Noüy.
MĂNĂSTIREA DEALU
,,Neagoe, retras lângă un stejar în curtea mănăstirii, privea construcţia celei mai maiestoase biserici ridicate în ţară. Se uita fascinat la biserica având hramul sfântului Nicolae, care se ridică peste un brâu din blocuri de piatră mai lat cu o palmă decât restul aşezământului, sprijinul pământean al edificiului, de unde porneşte, apoi, ridicându-se suplă spre cer, cu pereţii îmbrăcaţi în plăci de piatră albă care ascund zidurile de cărămidă, deasupra cărora cele trei turle atrag vederea cu broderia lor săpată în piatra răsuflătoarelor pentru aer de la baza turlelor, a rozetelor de sub cornişă, a ancadramentelor de la ferestre şi de la uşa de la intrare. Arcade false, uşor adâncite, care închid ca nişte rame, panouri plate de piatră, se înşiră una după alta, îmbrăcând pereţii pentru bucuria ochiului. Cele două arcade de pe peretele de la intrare, ce încadrează uşa, sunt împodobite şi ele cu dantelărie în piatră. Acoperişul era învelit în tablă de plumb cu cositor.”
MĂNĂSTIREA CORBII DE PIATRĂ
,,Mai trecu ceva vreme până când pe platforma îngustă din faţa bisericii se ridică o clopotniţă din lemn cu un paraclis, mutată la sfârşitul secolului al XX-lea mai jos în curte. Astfel, biserica primeşte o formă maicunoscută noilor credincioşi din Mărginime şi devine biserică de mir.Peretele naosului s-a prăbuşit, în urma unuicutremur, spre sfârşitul secolulului al XIX-lea şi a fost refăcut din blocuri de piatră cu mortar. Pronaosul construit din lemn, ce se sprijinea pe peretele naosului,s-a năruit şi el. Noul pronaos a fost săpat în stâncă,lateral dreapta faţă de naos, folosindu-se o bucată din spaţiul trapezei.”
MĂNĂSTIREA CETĂȚENI
,,Ajunseră pe culme încălziţi de efort. Făcură popas în faţa stâncii care îi privea prin ochii celor două uşi săpate în piatra dură. Luară să mănânce ceva brânză cu pâine, după care intrară pe rând în cele două cămăruţe, de fapt nişte peşteri amenajate, prima după rit papistaş, iar a doua după cel ortodox. Apăru, dintr-o chilie săpată într-o latură a stâncii, un călugăr ce îngrijea de lăcaş şi care mai ţinea slujbe pentru sufletul lui, câteodată alăturându-i-se şi unu-doi pustnici care se învredniceau să urce până acolo.”
MĂNĂSTIREA COZIA
,,Nu mai merseră mult şi dădură de o poiană unde se vedeau ruinele unor ziduri şi turnuri vechi, ce parcă formau un careu de vreo patruzeci, cincizeci de stânjeni. Mănăstirea Cozia se vedea imediat pe celălalt mal.”